Mânerele se împart în două mari categorii. Cele PLINE, și cele de tip PLĂSELE.
De fapt depind de LAME.
Dacă lama cuțitului e prelungită cu o codiță, care intră într-un mâner, acesta va fi PLIN. Și va înconjura complet codița lamei, ascunzând-o complet.
Însă acea coadă se poate rupe. În special la cuțitele de serie, unde se fac economii, codița poate avea doar 1-2 centimetri! Fiind prea scurtă, va rupe mânerul la o apăsare prea puternică!
La cuțitele handmade, artizanale, codița are 6-8 sau chiar 10 centimetri, uneori fiind cât tot mânerul și fiind fixată în partea de jos! Sau ocupând mai mult de două treimi din acesta!
Astfel de mânere sunt ERGONOMICE, mulate pe palmă, curbate elegant și cu aspect estetic deosebit.
Dezavantajul e că se pot sparge ușor dacă loviți lama cuțitului cu ciocanul, pentru a tăia oase sau lemne! Vibrația cozii în cazul unor șocuri poate crăpa sau sparge mânerul! În special la cuțitele cu lamă lungă!
Codița respectivă nu e la fel de rezistentă ca și un mâner cu plăsele. Caz în care lama va avea și mânerul din metal în prelungire. Pe care se atașează două PLĂSELE diferite.
Materialele folosite pot fi cele clasice, naturale, cum ar fi LEMNUL sau oasele, cornul (de cerb sau de bivol). Cele exotice sunt oasele de struț, cămilă, balenă, colții de morsă, fildeșul sau chiar fosilele, colții și molarii de mamut de acum 10-20.000 de ani, dezgropate din ghețurile siberiene.
Dar se folosesc frecvent și materialele moderne, rășini bicomponente care se modelează prin turnare, micarta, G10 sau chiar fibra de sticlă sau cea de carbon, cu o rezistență uimitoare!
Rășinile se pot combina cu lemnul, întărindu-l, oferindu-i o largă paletă de culori și crescându-i mult rezistența la umiditate!
Partea estetică este nelimitată, cu multe culori pastelate, perlate, zone fosforescente în întuneric, sau transparente, cu diverse obiecte încorporate, oferă posibilități practic nelimitate de exprimare artistică!
Pe prim plan stă totuși LEMNUL bine uscat, uneori STABILIZAT, adică impregnat cu diverse rășini adezive, care îi conferă stabilitate și rezistență la lovituri și la un mediu umed.
Foto 1: Mânere „pline” din lemn de stejar „antichizat” prin ardere.
Foto 2: Mânere ergonomice din lemn moale, cu linii de creștere armonioase. Urmează uleiul, vopseaua, lacul, sau rășina pentru stabilizare, după caz.
